Impozit pe veniturile persoanelor cu handicap
Cat de jos am ajuns ca popor si societate daca, in locul impozitarii si colectarii corecte a impozitelor si taxelor de la toti cei care nu platesc nici un leu statului, am descoperit ,,ultima resursa de a completa bugetul RUSINII NATIONALE". Nu le este de ajuns oamenilor cu handicap ca, si asa duc povara unor greutati si, de multe ori umilinte legate de starea lor fizica dar mai vii tu, STAT ROMAN si, (in loc sa-i descoperi si sa-i pedepsesti pe toti smecherii, bolnavii inchipuiti sau pensionarii de 40 ani care sug ca lipitorile din munca celor 3-4 milioane de FRAIERI-platitori de taxe), arati cu degetul spre ultima reduta a impotentei tale. Impotenta da, pentru ca la fel ca si forfetarul si alte taxe si impozite aberante si impozitul pe venitul celor cu handicap este expresia neputintei si ineficentei statului birocratic, injust si a bolnavilor care ne guverneaza! Ce trist, dezgustator si respingator! Noapte buna romani, dormiti linistiti.
SAU:
Cat mai avem pana la falimentul national
In lipsa unui program realist de relansare a economiei si a oamenilor care sa il puna in aplicare, Romania nu este altceva decat un biet cobai al institutiilor financiare internationale, ai caror functionari fac practica pe destinele a 21 de milioane de oameni, testand, la scara unei natiuni care nu stie de unde vine si incotro se indreapta, teorii economice concepute in laboratoarele occidentale. De partea cealalta, au ca parteneri de discutie si negocieri ministri incapabili sa vada dincolo de interesele de partid si de grup, vatafi lacomi care plesnesc din bici pe langa vaca slabanoaga a economiei romanesti, doar-doar or mai scoate ceva castig de pe urma ei.
Suntem guvernati in regim de avarie de o adunatura de politicieni afaceristi care raporteaza natiunii o mare victorie: inca vreo doua transe de bani cu imprumut de la Fondul Monetar International. Inseamna cateva luni de acalmie, in care plata obligatiilor sociale ale statului catre cetatenii care au contribuit la bugetul public este garantata, iar stabilitatea monedei nationale este cat de cat asigurata. Ar putea insemna totodata, intr-o varianta optimista, inca un ragaz pentru pornirea motoarelor gripate ale economiei si crearea premiselor relansarii productiei si a serviciilor nationale.
Doar ca taierea la sange a cheltuielilor statului cu „personalul” Romaniei (a se citi „cetatenii”) este exact opusul relansarii economice. De vreme ce banii din buzunarele oamenilor sunt din ce in ce mai putini, nu va exista cerere pentru indiferent ce, nu va exista, deci, piata pentru ceea ce companiile ar putea avea de vanzare. Pe de alta parte, disponibilizarile in masa, dupa ureche, fara vreun program clar de restructurare a pietei muncii, in functie de necesarul de personal si expertiza din economie, erodeaza definitiv cel mai pretios capital al unei tari - capitalul uman. Iar acest tandem nascut din prostia si indiferenta guvernarilor postdecembriste - saracia si compromiterea valorii resurselor umane nationale - sunt ingredientele retetei sigure a ratarii noastre ca tara si ca popor. Si chiar daca, sa zicem, FMI ne-ar fi vandut, pe bani grei, secretul iesirii din criza, la cum merg treburile de prost, inseamna ca ori nu stim sa il folosim, ori stim, dar din pierderile suferite de milioane de romani, o mana de oameni scoate profituri colosale, iar taina cu pricina o stiu doar acestia din urma. Preluat: 25.02.2010,adrese-utile.
